Facem cămăși, în ediții mici pornind de la cămașă ca obiect de studiu.
Folosim țesături din stocuri neutilizate ale fabricilor locale, rămase din producția pentru case de modă europene.
Ne ghidăm după câteva idei:
“Regionalismul critic”–un concept din lumea arhitecturii prin prisma căreia abordăm demersul nostru în lumea modei, și “Nou-Ne-Nou”–o asociere de cuvinte inventată prin care încercăm să găsim intersecția dintre un articol nou produs și o piesă de arhivă.
Alături rulează o scenă din Meandre, 1966, de Mircea Săucan.
de la abstract:
Alegerea de a lucra cu țesături deadstock e strâns legată de improvizație –o abordare prevalentă aici, aplicată în fabricare, producție artistică, limbaj arhitetural și, în definitiv, în viața de zi cu zi – și presupune să lucrezi cu ce există, adaptând resursele disponibile pentru a obține un rezultat coerent și funcțional.
la pragmatic:
Atelierul de producție, arhivele de țesături și sediul nostru se află într-o rază de 10 km, în București. Proximitatea fizică ne permite să păstrăm o legătură strânsă între mediu, metodă și modă.
în proiectare:
Croiurile noastre derivă din limbajul vizual al istoriei modei și al cinema-ului. Pornim de la cum a fost imaginată cămașa de-a lungul timpului, de la volume și siluete la detalii, și recompunem aceste ready-made-uri într-un obiect contemporan.
și în fabricare:
Lucrul cu materiale rămase din colecții trecute impune selecția de țesături și limitează numărul de cămăși pe care îl putem produce. Această restricție introduce un anacronism, o desincronizare de ritmul industriei.